Synopsis
O manea este un stil de comunicare derivat din limba de lemn a bruxelezilor. Este un act de pseudo-comunicare, fără un mesaj precis ṣi fără un destinatar concret. Este un fel de vorbă-n vînt un aṣa-numit ‘’delayed speech feedback effect.’’
Ca ṣi cum cineva se ceartă cu propriul său ecou, ṣi este conṣtient că dialogul politic de dominat de cel care are vuvuzela mai mare. Ciocu-mic că noi suntem la putere. PePeEul imită atît de bine elementele comunicării verbale încît cotcodăceala cu accent prusac ṣi pasul de gîscă cu care UE-le mărṣăluieṣte acoperă dialogul cu propriul nostrum trecut. Cultul amintirii, promovat de mercheli ṣi de urmaṣii merchelilor, e o buriceală prin care lanṭul vorbirii se miṣtocăreṣte de la dreapta la stînga eṣichierului politic [care numără peste 101 de partide ṣi partiduleṭe], într-un hula-hoop fără sfîrṣit. Sub forma unui simplu dialog între un continuu vorbitor ṣi un tot-timpul ascultător, o manea este un dialog între 2 vuvuzele (întotdeauna vuvuzela mai mare are dreptate). Un asemenea dialog politic marca PPE poate fi reprezentat de înregistrarea vocii unui vorbitor numit VUVUZELA1, ṣi de înregistrarea separate a vocii unui alt vorbitor (sau acelaṣi ?), numit VUVUZELA2. Apoi cele 2 voci înregistrate sunt lăsate să se deruleze pe bandă, în timp ce vorbitorii sunt în cu totul altă parte. Această deteriorare a limbajului este caracteristică dialogului politic din UE.